Ghetele pe care le porți, asfaltul pe care umbli, toate sunt Bucșan! Și dumneata nu mă cunoști.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:53:44 în versiunea Vinyl a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Nu-mi aduc aminte.

- N-ai auzit niciodată de numele meu?

- Aha... Da. Frumoasă scrumieră... Ce scrie pe ea?

- Și pe blocul pe care scrii, ce nume e imprimat?

- Și dumneata nu mă cunoști? Nu e nimic în casa asta, în orașul ăsta tot, care să nu poarte imprimat numele meu. Ascensorul cu care te urci, betonul din care e clădită casa asta...

- Ghetele pe care le porți, asfaltul pe care umbli, toate sunt Bucșan! Și dumneata nu mă cunoști.

- Domnule, vă cer scuze. Sunt sincer impresionat, dar eu duc o viață retrasă, singuratică.

- Ascultă, domnule. Să lăsăm glumele. Am venit să vorbesc cu dumneata răspicat. E felul meu obișnuit de-a vorbi. Nu-mi plac intermediari și nici fraze.

- Spune cât vrei?

- Eu te-ntreb cât și, dacă-mi convine, plătesc.

- E vorba de o donație pentru institutul meu de istorie antică?

- Îmi place formula... nu pentru dumneata, pentru institut. Ingenios.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

Dacă nu știi cum se face un șantaj, lasă pe alții. Ai publicat un articol... Foarte bine. Am înțeles, am venit. Dar ce nevoie mai aveai de Radio?

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Citat aleatoriu