Domnule Bucșan, nu vă pot spune cât sunt de emoționat.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:54:27 in versiunea Disc vinil a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Domnule, vă cer scuze. Sunt sincer impresionat, dar eu duc o viață retrasă, singuratică.

- Ascultă, domnule. Să lăsăm glumele. Am venit să vorbesc cu dumneata răspicat. E felul meu obișnuit de-a vorbi. Nu-mi plac intermediari și nici fraze.

- Spune cât vrei?

- Eu te-ntreb cât și, dacă-mi convine, plătesc.

- E vorba de o donație pentru institutul meu de istorie antică?

- Îmi place formula... nu pentru dumneata, pentru institut. Ingenios.

- Domnule Bucșan, nu vă pot spune cât sunt de emoționat.

- Ascultă, domnule. Am citit articolul dumitale de azi dimineață.

- Și v-a interesat? E o chestiune atât de străină de preocupările dv...

- Și nu-mi dai voie? E interzis, de exemplu să mă ocup de cereale? E interzis să mă ocup de ovăz?

- Dumneata numești asta un monopol al ovăzului...

- Ați reținut expresia.

- Adevărat, e o expresie îndrăzneață, oarecum improprie, care ar avea nevoie de oarecare lămuriri suplimentare.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Nu înțeleg, nu știi... dar publici.

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

Citat aleatoriu