Domnule Bucșan, nu vă pot spune cât sunt de emoționat.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:54:27 în versiunea Vinyl a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Domnule, vă cer scuze. Sunt sincer impresionat, dar eu duc o viață retrasă, singuratică.

- Ascultă, domnule. Să lăsăm glumele. Am venit să vorbesc cu dumneata răspicat. E felul meu obișnuit de-a vorbi. Nu-mi plac intermediari și nici fraze.

- Spune cât vrei?

- Eu te-ntreb cât și, dacă-mi convine, plătesc.

- E vorba de o donație pentru institutul meu de istorie antică?

- Îmi place formula... nu pentru dumneata, pentru institut. Ingenios.

- Domnule Bucșan, nu vă pot spune cât sunt de emoționat.

- Ascultă, domnule. Am citit articolul dumitale de azi dimineață.

- Și v-a interesat? E o chestiune atât de străină de preocupările dv...

- Și nu-mi dai voie? E interzis, de exemplu să mă ocup de cereale? E interzis să mă ocup de ovăz?

- Dumneata numești asta un monopol al ovăzului...

- Ați reținut expresia.

- Adevărat, e o expresie îndrăzneață, oarecum improprie, care ar avea nevoie de oarecare lămuriri suplimentare.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

Dacă nu știi cum se face un șantaj, lasă pe alții. Ai publicat un articol... Foarte bine. Am înțeles, am venit. Dar ce nevoie mai aveai de Radio?

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Citat aleatoriu