Greșeală de tipar! Ha! Prophtasia. Și dumneata crezi.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:58:03 în versiunea Vinyl a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Și dumneata vrei să cred că nu e nicio aluzie în articolul ăsta?

- Ce fel de aluzie?

- Să fie posibil? Să fie oare posibil?

- Cine e dumneaei?

- Și dumneata ești un biet naiv pe care-l duce oricine de nas.

- Ascultam de dincolo fără voia mea. Strigați așa de tare, că vă auzeam. Ascultam și muream de râs.

- Greșeală de tipar! Ha! Prophtasia. Și dumneata crezi.

- Vă rog să n-o credeți, domnule. Fata asta nu știe ce vorbește.

- Așa, insultă-mă. Din partea dumitale nu m-aștept la altceva. Insultă-mă, lovește-mă dacă vrei. Dar n-ai să mă împiedici să spun tot adevărul. Tot adevărul!

- Ce adevăr? Care adevăr? Magda, vino-ți în fire!

- Domnule, fac apel la bunul dv. simț. Tot ce se întâmplă aici e năucitor.

- Trebui să facem lumină.

- Spune-i dumnealui te rog, dacă ai curaj, cine-a fost adineauri aici.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

Dacă nu știi cum se face un șantaj, lasă pe alții. Ai publicat un articol... Foarte bine. Am înțeles, am venit. Dar ce nevoie mai aveai de Radio?

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Citat aleatoriu