Și asta pentru două motive: întâi pentru că mă bucur în această instituție de o anumită reputație de eretic... Și că, prin aceasta, aprecierile mele par adesea optimiste și prea indulgente...

[ 0 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Un caz clinic.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:06:35 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dragă domnule, există două posibilități, după umila mea părere. Sau secretara însărcinată să-ntocmească lista a făcut o simplă greșeală...

- Astăzi de dimineață m-au întrebat la telefon care e situația dv. exactă din punct de vedere clinic.

- Eu am explicat cum s-au întâmplat lucrurile până acum, dar se poate să se fi-nșelat, transcriind răspunsul meu.

- Sau, dacă nu, și asta e a doua ipoteză, nu e vorba de o greșeală în înțelesul propriu al cuvântului...

- Vreți să spuneți că au făcut-o dinadins?

- Nu-i exclus ca direcția și chiar profesorul să fi socotit de cuviință să reducă nota dv. din clasificare Adică să pună cazul dv. într-o categorie inferioară, mai coborâtă decât ar fi cerut-o situația clinică reală.

- Și asta pentru două motive: întâi pentru că mă bucur în această instituție de o anumită reputație de eretic... Și că, prin aceasta, aprecierile mele par adesea optimiste și prea indulgente...

- Al doilea, pentru că aici e un principiu general ca mai degrabă să exagerezi din prudență, decât să minimalizezi gravitatea cazurilor examinate.

- Și aceasta în virtutea faptului că, cu cât cobori mai jos, din etaj în etaj, cu atât tratamentul devine mai energic, și deci cu cât cobori mai jos din etaj în etaj, jos, jos... acum, adormiți...

- Hai, sus! Ursule, somnorosule, sunt eu, Anita. Dar cum se face că nu te-ai sculat, încă, astăzi?

- Uite, și Bianca e aici.

- Bună ziua, micuțul meu papa! (2)

- Îți mulțumesc mult. Studiile tale de infirmieră te aduc zilnic în această clinică, dar trebuie să am noroc, ca să te pot zări, măcar.

[...]

Cele mai bune replici din film

Omul, scumpă doamnă, este plămădit din vise și vedenii. E țesut dintr-o substanță stranie, nevăzută, schimbătoare, vicleană: spaima!

Cu surâsurile și complimentele lor... era o bătaie de joc, nimic altceva decât o bătaie de joc, nu-i așa, mamă? Cu zâmbetele și complimentele lor m-au ruinat.

Se plâng! Știu! Gem, mormăie, nu sunt mulțumiți. Îi văd cum se supără, se mânie, blestemată, da, sunt sigur că viermii ăștia se plâng!

Și au femei, nu? Cu care fac dragoste? Mai fac și-acum dragoste? -Știți bine, acum s-au obișnuit...

Acuma, spuneți-mi sincer: ce importanță dacă sunteți sus sau jos? Hai, sincer: ce importanță? Dv nu vă gândiți la nimic altceva? Nici măcar la vindecarea dv.?

Citat aleatoriu