Contextul replicii
[...]
- Firește, tată. Lasă-te pe mâna mea.
- Dar tu, de colo, ce stai, privind așa, precum o gură-cască?
- Eu sunt Sostratos, cu ei te-am scos afară, fusei alături de ai tăi la toate. Eu aș vrea să-ți spun...
- Sunt cu ai mei, acuma.
- Atunci, mă duc.
- Stai, că, uite, vine Gorgias cu mama.
- Nevastă și copiii mei, cu răbdare m-ascultați.
- Una e marea mea greșeală: am crezut că, dintre toți, singur am ce-mi trebuiește și nevoie de altul n-am.
- Dar când văd sfârșitul vieții că-i grăbit, necunoscut, socotesc că rău făcut-am. N-am știut cum să mă port.
- Azi abia, de ce e drept, mi-a făcut dovadă numai Gorgias, prin fapta lui, faptă bărbătească, demnă de un suflet prea ales...
- Până acum eu nu-l lăsasem nici măcar la ușa mea, niciun ajutor nu-i dasem la nevoie și nicicând nu-i vorbisem vorbă bună. Nu schimbam niciun cuvânt.
- El, cu inima deschisă, de la moarte m-a salvat.
- Altul ar putea să spună: Nu mă lași să vin la tine? N-am să vin și pace bună, nouă, de folos, cândva, nu ne-ai fost deloc, nici eu grijă nu-ți purtam.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu