Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Verișoara Bette.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:19:07 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Dați-mi voie, îmi permiteți? Dați-mi voie să vă admir frumusețea care întrece infinit palida frumusețe a grupului statuar căruia ați binevoit să vă aplecați privirea.
- După cum vedeți și pe eticheta de pe piedestalul statuii, numele meu este Wenceslas Steinbock.
- Îmi pare bine, numele meu... dar poftiți cartea de vizită, e trecută și adresa.
- Da, mulțumesc. Dra... dra? sunteți? fiica baronului Hulot?- Da.
- Iertați-mi bâlbâiala, iertați-mi îndrăzneala, eu v-am văzut de multe ori...
- M-ați mai văzut?
- Încă o dată. iertați-mă, ăsta este purul adevăr.
- Verișoara dumneavoastră, pe care-o cunosc, suntem vecini... mi-a vorbit foarte mult despre frumusețea dv, dar n-a izbutit nici pe departe să se apropie de adevăr.
- Domnișoară, vă rog, nu roșiți. Deși sunt convins că obrajii mei sunt mai aprinși decât ai dv...
- Să știți, cel care se-ndrăgostește, v-o spune un biet artist... cel care se-ndrăgostește cinstit nu este-n stare de nici cea mai mică prefăcătorie.
- Domnule, vă rog... Vă rog să nu mai vorbiți așa și vă mai sfătuiesc, spre binele dv și poate pentru al meu, să nu dezvăluiți mătușii mele cine v-a achiziționat statueta.
- Vai, dorința dv e o poruncă pentru mine.
- Peste o oră sunt acasă, domnule. Mi-ar face mare plăcere, dacă ați însoți pe negustor când va aduce statuia și am să-i dau banii. La revedere!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu