Ascultă-mă pe mine, viața este scurtă. Să profităm de ea cât putem. Să-i folosim pe toți din jurul nostru pentru plăcerile ori răzbunările noastre. Și eu mă pricep la așa ceva.

— (Rodica Popescu Bitănescu)

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Verișoara Bette.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:32:08 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Biata de tine! Ce puțin cunoști tu bărbații! Zadarnic lupți împotriva tinereții, draga mea... împotriva tinereții lui Wenceslas și-a Hortensei.

- Dacă vrei să fim ca două surori legate pe viață și pe moarte, cum ziceai, uite, cu mâna pe inimă te conjur: sucește-i capul și sculptorului, iubitului meu.

- Da, dacă nu mai e să fie al meu, să nu rămână nici cu fiara de nepoată-mea.

- Știi că tu n-o să te măriți niciodată cu un coate-goale.

- Așa c-o să rămână, îl blestem eu... dar, rămânând lângă tine, o să-l mai văd și eu.

- Și cum, mi-l dai așa, pe gratis? Îl iau, ca să-ți fac hatârul. O să-l iau ca să te răzbun.

- Ascultă-mă pe mine, viața este scurtă. Să profităm de ea cât putem. Să-i folosim pe toți din jurul nostru pentru plăcerile ori răzbunările noastre. Și eu mă pricep la așa ceva.

- Cumplit trebuie să fi suferit și tu, dacă, atât de tânără, ai asemenea gânduri.

- Cum, dacă viața m-a izbit cu capul de toți pereții?

- Eram o fată foarte frumoasă, maică-mea îmi spunea că m-a făcut din flori, cu un conte. Dar ce folos? N-aveam zestre.

- Mama a murit de inimă rea când m-am măritat cu strigoiul ăsta... un pârlit îmbătrânit la 40 de ani, care vede-n mine doar o unealtă de parvenire pentru el.

- L-am ajutat cum am putut și nu i-am cerut nimic în schimb.

- Azi își păstrează leafa pentru târfele lui de la colțul străzii. Dar nici pe mine nu mă-ntreabă cum fac rost de bani.

[...]

Citat aleatoriu