Știu... ți-am mai spus-o și ți-o repet, ești discreția în persoană, dar oameni suntem... mai fă și dumneata unele excepții.

— Crevel (George Constantin)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

discretie george constantin

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Verișoara Bette.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:37:16 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dacă pungașul și-a găsit consolarea în brațele alteia, s-a dus răzbunarea mea. Chiar și-a găsit?

- Ce noroc, să poți înlocui, cât ai bate din palme, o Josepha... dar la el nu mă miră, pușlamaua!

- Nu și-a uitat obiceiul din tinerețe. Precis c-a ochit vreo copiliță săracă de la mahala.

- Nu! E ceva... mult mai de soi.

- Mi-e indiferent cine-i persoana, dar, uite, aș cheltui 100.000, numai ca să i-o suflu. Cine-i puicuța?

- Domnule, situația mea mă obligă să aud tot, să văd tot, dar să nu spun nimic. Nu suflu nimănui niciun cuvânt, când aflu ceva sau când cineva binevoiește să mi se destăinuie.

- Știu... ți-am mai spus-o și ți-o repet, ești discreția în persoană, dar oameni suntem... mai fă și dumneata unele excepții.

- Văd că cei din familie nu s-au prea omorât cu firea, să-ți aducă și dumitale o situație, așa, cât de cât...

- Domnule, află că am și eu mândria mea.

- Mă rog, sigur, păi, cum? Mândria-i mândrie, nu zic!

- Totuși, dac-ai vrea să m-ajuți ca să mă răzbun și eu puțin... ce-ai zice, dac-aș pune pe numele dumitale o sumă care să-ți aducă o rentă de 5000? Adică, să-ți depun un capital de 100.000?

- Hai, șoptește-mi cine a luat locul Josephei în inima baronului? Și suta de mii e a ta.

[...]

Cele mai bune replici din film

Părinții se pot împotrivi la căsătoria copiilor, pe câtă vreme copiii nu pot împiedica nebuniile părinților căzuți în mintea copiilor.

Ce să-i faci? Asta-i viața! E ca o haină: când se murdărește, o perii și speri s-arate ca-nainte. Când se rupe, o peticești și speri mai departe. Totul e s-o porți cât mai mult.

Că mult m-au mai umilit rudele astea bogate, cu pomenile lor, pe care mi le-ntind cum întinzi o bucată de slănină la șoareci. Asta e mila lor.

O clipă, maestre! Sunt eu prefect de poliție al Parisului, dar larma străzii n-o pot opri să pătrundă până-n biroul meu... Așa că nu-mi rămâne decât să procedez așa, ca orice burghez onorabil: închid geamul.

Ha-ha-ha! tâmpiți mai sunt și bărbații ăștia!

Citat aleatoriu