Adânca lor smerenie, se știe, le dă putere-n lume, bogăție, și tocmai de aceea el zicea c-ar socoti o binecuvântare, un drept moștenitor din tagma asta.

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Volpone.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:15:07 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dar eu sunt singurul moștenitor?

- E ceara caldă, încă, pe testamentul azi pecetluit.

- Fericit de mine! Dar prin ce-ntâmplare a soartei m-a ales?

- O, modestia ta nu vrea să știe. Dar ți-o vom răsplăti.

- De multă vreme lui i-a plăcut purtarea dumneavoastră...

- Avea o mare slăbiciune de oamenii de meseria voastră, ce pot susține pricini osebite, pledând, răgușesc la fel de bine și, legea întorcând-o după plac și de la toți luând ultimul pitac.

- Adânca lor smerenie, se știe, le dă putere-n lume, bogăție, și tocmai de aceea el zicea c-ar socoti o binecuvântare, un drept moștenitor din tagma asta.

- Subtil, deștept, evlavios... dar tare la limbuție, care n-ar umbla, nici nu s-ar odihni, fără simbrie.

- Și orice vorbuliță aruncată i-a recoltat, pe dată, un țechin.

- Aud că bate. Cine-i? Sir, mai bine să nu vă vadă careva pe-aici...

- Să spuneți că trecut-ați într-o doară și că plecați degrabă. Las' pe mine, că născocesc eu pricina venirii...

- Și, nobilul meu domn, când în huzur veți înota, prin maldăre de aur, când mierea vă va trece peste umeri, așa încât veți ridica bărbia, să nu vă-nece valul de avere...

- Gândiți-vă la prea plecata slugă și nu uitați ce mușteriu v-am dat.

[...]

Cele mai bune replici din film

Averea-ți dă orice. Ia un măgar, înfășură-l în purpură și pune-o s-acopere trufașele-i urechi, iar lumea o să-i zică domnul doctor.

Cupidon din ochii ei m-a săgetat cu flăcări ce sângele mi-au pârjolit ca focul, când arde-ntr-un furnal mistuitor.

De aceea mereu vin musafirii cu plocoane, femei, bărbați, bătrâni, de orice vârstă, nădăjduind cu rândul, fiecare, că după moartea mea, de toți pândită, vor moșteni-nzecit ce dau acuma.

Încă unul din ăștia care vrea să mai trăiască, să tragă clapa soartei, ca și cum ea s-ar lăsa-nșelată tot ca el, când totu-i fum.

Această desfrânată, care pune în slujba ei ocheade lăcrimoase, ca să-și susțină masca de pe față, e mai demult știută că-ntreține anume legături cu tinerelul acela depravat.

Citat aleatoriu