Nu bănuită, ci dovedită zic! Și prinsă-n fapt... Un fapt pe care soțul iubitor l-a și iertat, blajinul, prea ușor. Dar voi mai reveni asupra lor.

[ 1 ]

Fragment audio de 22 secunde din piesa de teatru radiofonic Volpone.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:06:20 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- La tribunal, cu voce tunătoare, Voltore a arătat că acuzația celor doi tineri n-ar fi întemeiată, fiindcă paragraful nu știu care... dar stați să-l auzim în apărare.

- (Ciocan de judecător)

- Apărarea are cuvântul!

- Prea venerați părinți, neobrăzarea a cutezat pe față să vă-nșele.

- Cel mai diavolesc, uluitor exemplu de nerușinare crasă și de trădare, care a fost comisă spre a păta renumele Veneției!

- Această desfrânată, care pune în slujba ei ocheade lăcrimoase, ca să-și susțină masca de pe față, e mai demult știută că-ntreține anume legături cu tinerelul acela depravat.

- Nu bănuită, ci dovedită zic! Și prinsă-n fapt... Un fapt pe care soțul iubitor l-a și iertat, blajinul, prea ușor. Dar voi mai reveni asupra lor.

- Tatăl, auzind acestea și alte multe, ce i-au sfâșiat prea iubitoarele urechi, decis-a, cu moartea în suflet, însuși să-l renege pe mult iubitul fiu, a cărui fapte creșteau în fărădelegi cum crește marea. Și-a hotărât să și-l dezmoștenească.

- Ciudată-ntorsătură...

- Acest tânăr e cunoscut ca om curat și bun...

- Dar, cum ziceam, prea onorabile domn...

- Pătrunde-n casa domnului Volpone, din pat îl smulge pe bătrânul domn, care zăcea acolo de trei ani, târâș îl trage pe podea și-l lasă.

- Apoi, pe credinciosu-i slujitor îl spintecă-n obraz.

[...]

Cele mai bune replici din film

Averea-ți dă orice. Ia un măgar, înfășură-l în purpură și pune-o s-acopere trufașele-i urechi, iar lumea o să-i zică domnul doctor.

Cupidon din ochii ei m-a săgetat cu flăcări ce sângele mi-au pârjolit ca focul, când arde-ntr-un furnal mistuitor.

De aceea mereu vin musafirii cu plocoane, femei, bărbați, bătrâni, de orice vârstă, nădăjduind cu rândul, fiecare, că după moartea mea, de toți pândită, vor moșteni-nzecit ce dau acuma.

Încă unul din ăștia care vrea să mai trăiască, să tragă clapa soartei, ca și cum ea s-ar lăsa-nșelată tot ca el, când totu-i fum.

Această desfrânată, care pune în slujba ei ocheade lăcrimoase, ca să-și susțină masca de pe față, e mai demult știută că-ntreține anume legături cu tinerelul acela depravat.

Citat aleatoriu