Fragment audio de 22 secunde din piesa de teatru radiofonic Volpone.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:06:20 in versiunea Bandă a înregistrării.
- La tribunal, cu voce tunătoare, Voltore a arătat că acuzația celor doi tineri n-ar fi întemeiată, fiindcă paragraful nu știu care... dar stați să-l auzim în apărare.
- (Ciocan de judecător)
- Apărarea are cuvântul!
- Prea venerați părinți, neobrăzarea a cutezat pe față să vă-nșele.
- Cel mai diavolesc, uluitor exemplu de nerușinare crasă și de trădare, care a fost comisă spre a păta renumele Veneției!
- Această desfrânată, care pune în slujba ei ocheade lăcrimoase, ca să-și susțină masca de pe față, e mai demult știută că-ntreține anume legături cu tinerelul acela depravat.
- Nu bănuită, ci dovedită zic! Și prinsă-n fapt... Un fapt pe care soțul iubitor l-a și iertat, blajinul, prea ușor. Dar voi mai reveni asupra lor.
- Tatăl, auzind acestea și alte multe, ce i-au sfâșiat prea iubitoarele urechi, decis-a, cu moartea în suflet, însuși să-l renege pe mult iubitul fiu, a cărui fapte creșteau în fărădelegi cum crește marea. Și-a hotărât să și-l dezmoștenească.
- Ciudată-ntorsătură...
- Acest tânăr e cunoscut ca om curat și bun...
- Dar, cum ziceam, prea onorabile domn...
- Pătrunde-n casa domnului Volpone, din pat îl smulge pe bătrânul domn, care zăcea acolo de trei ani, târâș îl trage pe podea și-l lasă.
- Apoi, pe credinciosu-i slujitor îl spintecă-n obraz.
Citat aleatoriu