Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Zoo-umor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:10:39 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Am uitat să spun, vai, ce scăpare! înc-un amănunt neînsemnat: cazul i-a fost dat spre cercetare ursului acela, reclamat!
- Ca-n orice basm ce îl dedici și celor mici... și nu prea mici... (4)
- Nurcile sunt animale foarte frumoase. Nevastă-mea visează-n fiecare noapte că-i cumpăr o blană de nurcă.
- Azi-noapte te-am visat...
- Nu, nu pe mine. Blana de nurcă!
- Vise, vise, cu dureri, cu bucurii, vise...
- În fundul curții, la noi acasă, bărbată-meu a făcut o crescătorie de iepuri. -De blană? -Nu, de cărămidă.
- O, ia uite, femeia aceea cu cățelul... se detașează de tot ce-i în jurul ei, ca-n Cehov... Doamna cu cățelul.
- Aproape că nu știi la ce să te uiți mai întâi: la chipul de camee al ei, sau la silueta cu linii de balerină?
- Și cu ce grație ține lesa cățelului... și ce mers elegant are! Nu, nu, ea, nu cățelul. Cățelul merge și el, dar parcă nu ca ea.
- Vin înspre mine, se-apropie... cățelul e lângă mine, ce ochi superbi are! Ea, nu cățelul... M-adulmecă cu interes... cățelul.
- Să nu stau nemișcat, să nu pară că mi-e frică.
- Haide, Pufișor, hai.
Citat aleatoriu