Asta, e adevărat, e defectul meu. Nu reușesc niciodată să țin seama de fapte
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Să îmbrăcăm pe cei goi (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:54:07 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Și anume, că ea a mințit afirmând ziaristului că se omoară pentru dumneata
- Efectiv, eu nu reușesc să îmi dau seama care e motivul acestei minciuni spuse chiar în clipa morții
- Există minciuni care pot fi utile pentru viață... Dar nu și pentru moarte!
- Iar pentru viață e cert că ea însăși a recunoscut că e inutilă
- Nu vreți să țineți seama de fapte! Ai dreptate
- Asta, e adevărat, e defectul meu. Nu reușesc niciodată să țin seama de fapte
- Slavă Domnului că recunoașteți!
- Și faptele știți care sunt? Că ea a fost salvată!
- Vă închipuiți, un scriitor...! Da, da... Un imbecil
- Hîhî! Frumoasă pereche ar mai fi făcut amândoi!
- Ea, care spunea minciunile, și el care le-ar fi scris! Minciuni? Da, dar se mai cheamă și povestiri!
[...]