Și dac-ai fi crezut în dezinteresarea mea, în bunătatea mea, care erau reale, nu s-ar fi dezlănțuit dintr-odată în mine bruta cu toată foamea ei disperată!
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Să îmbrăcăm pe cei goi (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:45:29 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Nu că ai fi vrut, dar nu știu, nu știu cum m-ai privit într-o seară când ne-am ridicat de la masă
- Am simțit că tu nu credeai c-am putut fi atât de bun pentru singura plăcere de-a te face fericită
- Da! Da, da, nu... Asta a fost
- Și pentru că n-ai crezut, ai stricat totul! Doamne!
- Fiindcă aveam mai mult decât oricând nevoia ca tu să crezi!
- Ca să mă pot reține, ca să pot învinge tentația! În mine nu era, nu era! În mine, da!
- Și dac-ai fi crezut în dezinteresarea mea, în bunătatea mea, care erau reale, nu s-ar fi dezlănțuit dintr-odată în mine bruta cu toată foamea ei disperată!
- Știi ce? Ce vrei, ce vrei? Vreau să plângi!
- Vreau să plângi cu mine răul pe care l-am făcut! Mai mult decât am plâns până acum?
- Nu vreau să fiu singur, să simt cum mă sfâșie moartea copilului meu!
- Nu vreau ca tu să te împaci cu el... ca și cum acest lucru îngrozitor nu s-ar fi întâmplat!
[...]