Lisbeth, Olimpia! Vă rog!
Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii lui Rabourdin.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:30:02.946 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Nu! Stai, te rog, puțin. Vreau ca unchiul să guste și din căpșunele mele.
- Nu cumva ai fi vrând acum să se înnăbușe numai ca să-ți facă dumitale plăcere?
- Eu l-am lăsat să înghită tot grișul tău, care este atât de indigest.
- Nu-i așa, unchiule, că ai să mănânci căpșune?
- Pleacă de aici cu căpșunele dumitale!
- Nu voi îngădui nimănui să-i primejduiască sănătatea.
- Lisbeth, Olimpia! Vă rog!
- Dacă nu mă-nșel, înainte de căpșuni...
- Da, da, Charlotte mi-a făgăduit...
- Un mic cotlet? Bine, omule, asta o să-ți producă indigestie!
- Unul mic, mititel, mic de tot. Numai coapsa. Așa să s-o sug puțin.
- Știți, că să astup golul ăsta din stomac. Nu mi-e deloc foame, dar am un gol cumplit.
- Iată cotletul, nașule, în sânge.
- Mulțumesc, copila mea, mulțumesc.
- Mai dă-mi o felie de pâine, Chapuzot, bine prăjită.
- Poftim, dragul meu! Poftim! Iată una mare. Poate-i rămâne în gât.
- Și acum să-ți mai aduc și două ochiuri, nașule?
- Nu! Nu!
[...]
