Aceasta e conștiința mea: o colivie pe scări.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Apollon de Bellac (1966).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:32:15 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- O sticlă cu lapte a căzut, o așez la loc...
- Dacă se simte miros de gaz, mă duc s-anunț portarul.
- Există între al doilea și-al treilea etaj un colț în care scările sunt înclinate din cauza anilor.
- Acolo te părăsește speranța.
- În acest colț sărmanul meu echilibru se clatină!
- Aceasta e viața mea: făcută din umbră.
- Aceasta e conștiința mea: o colivie pe scări.
- Acuma însă, Agnès, vei fi fericită.
- Fericită? E adevărat că colivia de aici e aurită. Se deschid și ferestrele să intre aer.
- Nicio scară nu se clatină și clădirea nu-ți tremură sub picioare.
- Dar nu mă lăsa aici! Adio, Agnès. Nu pleca! Nu pleca singur. Ia-mă cu tine.
- Aici ai tot. Cu mine nu vei avea nimic! Ba voi avea... tot!
[...]