Eu am avut o viață măruntă, zilele mele erau mediocre, și de fiecare dată când mă întorceam în camera mea urcam cinci etaje în penumbră și cu miros de grăsime arsă.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Apollon de Bellac (1966).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:31:34 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Cum ești? Spune-mi cum ești.
- Sunt un om, un om oarecare necăjit... Nu!
- Un om cu aripi și care dă aripi și altora, cu ochii de aur alb și cu pupilele de grafit.
- Ai aripi cu care zbori și totuși, ești pământean și-al oamenilor.
- E, lasă, lasă... ochii tăi au început să vadă alandala, Agnès.
- Ochii mei sunt sărmani ochi de agată. Tu i-ai învățat să vadă. Tu!
- Eu am avut o viață măruntă, zilele mele erau mediocre, și de fiecare dată când mă întorceam în camera mea urcam cinci etaje în penumbră și cu miros de grăsime arsă.
- Când munceam sau când mă odihneam era mereu această prefață de cinci etaje și de singurătate.
- Câteodată, din fericire, o pisică m-așteaptă la ușă. O mângâi...
- O sticlă cu lapte a căzut, o așez la loc...
- Dacă se simte miros de gaz, mă duc s-anunț portarul.
- Există între al doilea și-al treilea etaj un colț în care scările sunt înclinate din cauza anilor.
[...]