De câtva timp, însă, se pare că în sufletul preotului s-a strecurat un gând străin, chinuitor, care-i răpea liniștea și-i întuneca credința.
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Cocoșatul de la Notre-Dame.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:45 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Quasimodo clopotarul, cocoșatul de la Notre-Dame...
- Sunați! Și tu! Nu aud nimic. Mai tare! Sunați! Și tu! Dang! Dang! Dang!
- Dar, când clopotele sunau, pe chipul lui Quasimodo strălucea bucuria.
- Agățat de frânghiile lor, clopotarul le vorbea, le mângâia, le îndemna...
- În timpul acesta, viața preotului se scurgea cenușie.
- De câtva timp, însă, se pare că în sufletul preotului s-a strecurat un gând străin, chinuitor, care-i răpea liniștea și-i întuneca credința.
- Așa... nu... Mda... Totuși, am să izbutesc!
- Focul este sufletul universului, aurul este foc în stare solidă. Focul și lumina sunt același lucru.
- A, să știi să faci aur... dar cum? Care-i drumul adevărat?
- O, dac-aș putea avea iar liniștea de altădată!
- Ia să vedem... aici. În timpul experienței trebuie pronunțat un nume de femeie.
[...]
