După ce a fost ospătat în chip atât de misterios, Antipholus din Siracuza cutreieră orașul vorbind cu sine însuși...
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Comedia erorilor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:57:13 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Mult mă mir: Să aibă oare datorii secrete? Vreo poliță la bancă? Nu știi cumva, băiete?
- Stă-n picioare Cu-un lanț la gât!
- O pungă-ntreagă cred c-o fi de-ajuns.
- Uite banii. Du-i de-a dreptul Stăpânului și adu-mi-l acasă!
- Să mergem, soră, îmi frământă pieptul. Nu știu ce presimțire nemiloasă!
- După ce a fost ospătat în chip atât de misterios, Antipholus din Siracuza cutreieră orașul vorbind cu sine însuși...
- Vesel că s-a eliberat de cele două vrăjitoare care îi puseseră gând rău.
- Nu dau de-un om să nu-l văd că salută de parc-aș fi prieten vechi cu toți!
- Și toată lumea știe cum mă cheamă: ba mă poftesc la masă, ba-mi dau aur...
- Ba-mi mulțumesc că le-am făcut vreun bine, ba-mi pun în față marfă, să le-o cumpăr...
- Desigur - doar năluci vrăjitorești c-aici s-au strâns toți vracii din Laponia.
[...]
