Alo. Da! A, știu, e un cartier prost luminat. Așteaptă să notez.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Copiii justiției (1967).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:30:41 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- De când cu arsurile, nu se mai poate discuta normal cu ea.
- Unde i s-a-ntâmplat accidentul?
- Nu, vreau să spun, unde are arsuri? La mână, la picior?
- Dar cum, nu știați? Dar e desfigurată.
- În iunie, la-nceputul sezonului.
- Bine, am să-ncerc să clasez dosarul la primăvară...
- Alo. Da! A, știu, e un cartier prost luminat. Așteaptă să notez.
- Gobelins... cât? Da, știu... lasă pe cineva acolo.
- Domnule, ai fi de acord să lucreze departe de dumneata?
- Ar fi greu și pentru el și pentru mine.
- Pentru dumneata, mai ales...
- Poate. Aș vrea să stăm împreună. Mă simt vinovat.
- Știu.
- Bine. Am să urmăresc chestiunea. Îți scriu peste câteva zile. Nu pot promite nimic.
[...]