Atunci, dacă tot pleci, plec și eu cu dumneata. Cine-o să aibă grija dumitale? Tot timpul îmi spui că-ți sunt ca o fiică.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Cristofor Columb.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:17:13 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- În mijlocul oceanului am desenat insula celor șapte cetăți.
- Așa e, uite turnurile. Unu... doi... trei... șapte turnuri!
- Dar aici ce e? De ce-ai desenat gheara asta, cu unghii lungi, cu păr pe degete? Mi-e frică.
- E Man Satanaxio, Mâna Diavolului, insula de care orice navigator trebuie să se ferească.
- Nu, dumneata nu trebuie să pleci! E îngrozitor, n-ai să te mai întorci.
- Ești sigură? Nu, trebuie să plec. N-am să am liniște, altfel. Mă-nțelegi?
- Atunci, dacă tot pleci, plec și eu cu dumneata. Cine-o să aibă grija dumitale? Tot timpul îmi spui că-ți sunt ca o fiică.
- Dar maică-ta? Cum o s-o lași singură pe maică-ta?
- Tot spune că-i sunt povară și nu vreau să mă mărit.
- Bună Beatriz! Ce m-aș fi făcut aici, în podul ăsta, fără ajutorul tău?
- Ai jefuit pe jupânul tău, hangiul, ca să-mi aduci, uneori, o bucată de pâine, o cană cu vin...
- L-am jefuit? Cum l-am jefuit? M-am jefuit numai pe mine.
- Bucatele pe care ți le aduceam erau ale mele, erau pentru foamea mea.
[...]