Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Cristofor Columb.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:01:34 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Întemeiat pe teoria, socotită năstrușnică, pe atunci, că Pământul e rotund, tânărul navigator susținea că cineva care ar călători pe mare spre apus, ar ajunge, ocolind Pământul, în răsărit...
- Unde se aflau Indiile cele bogate în aur, mirodenii și pietre prețioase, bogății după care tânjeau în vremea aceea toți monarhii Europei.
- Pentru călătoria aceasta, Columb cerea regelui câteva corăbii mici de lemn, numite, pe atunci, caravele.
- Și asigurarea că va căpăta gradul de amiral și va fi numit vicerege al teritoriilor pe care le va descoperi în răsărit.
- Înfuriat de asemenea pretenții, regele portughez îl alungă pe Columb și trimise, în schimb, pe unul din corăbierii lui pe drumul de ape pe care voia să pornească genovezul.
- Întâmpinat de furtunile oceanului, corăbierul se întoarse curând și declară regelui că planul lui Columb era o nebunie.
- Ca urmare, tânărul Cristofor Columb fu nevoit să fugă în Spania, pentru a scăpa de închisorile și zbirii portughezi pe care regele îi pusese pe urmele lui.
- Astfel că, într-o friguroasă seară de toamnă, un om care strângea la piept un copilaș învelit într-un șal zdrențuit ciocăni la poarta mănăstirii La Rabida din Spania.
- Haide, nu mai plânge, Diego. Uite c-am ajuns.
- Aici e mănăstirea La Rabida, aici sunt oameni buni, nu ca cei din mănăstirile Portugaliei.
- Dacă plângi, cum vrei să ne primească înăuntru?
- Hai, că te iau iar în brațe.
- Ei, să fi avut cu ce închiria un catâr din vale, ajungeam mai repede.