Nu te supăra, prea sfinte! Numai de nevoie bat la poarta mănăstirii, tocmai acum, la ceasul rugăciunii de seară.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Cristofor Columb.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:03:10 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dacă plângi, cum vrei să ne primească înăuntru?
- Hai, că te iau iar în brațe.
- Ei, să fi avut cu ce închiria un catâr din vale, ajungeam mai repede.
- Și stăpânul catârului mi-ar fi împrumutat, poate, și gluga, ca să te apăr de ploaie.
- Dar ce e asta, nu vine nimeni?
- Cine e? Cine bate ca la poarta unui han de mauri? Ești beat? Aici e mănăstire!
- Nu te supăra, prea sfinte! Numai de nevoie bat la poarta mănăstirii, tocmai acum, la ceasul rugăciunii de seară.
- Mi-e bolnav copilul, nu pot merge mai departe. Roagă pe stareț să ne găzduiască, noaptea asta.
- Cine se tânguie acolo, portarule? De ce nu-i dai drumul înăuntru?
- Ei, să mai aștepte... după vecernie, părinte.
- A-nnoptat, nu vezi? Și iar începe ploaia.
- Creștin, părinte starețe. Și mulțumesc de bunătate.
[...]