Poate, după felul cum s-a purtat, își închipuie că încă te mai iubesc. Poate că asta-i pricina pentru care a spus ce ai auzit.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Dincolo de zare.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:33:35 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- I-ai spus că mă iubești? Tu, nebuno, proasto, tu cum ai putut să faci așa ceva?
- N-am putut să mă mai stăpânesc. Ajunsesem la capătul răbdării.
- Și-ați trăit împreună cinci ani cu taina asta groaznică în voi?
- Am trăit în aceeași casă, dar nu ca soț și soție.
- Și ce crede Rob acum? Spune-mi, mai crede că...?
- Nu știu. N-am mai vorbit un cuvânt despre asta, de atunci.
- Poate, după felul cum s-a purtat, își închipuie că încă te mai iubesc. Poate că asta-i pricina pentru care a spus ce ai auzit.
- Nu trebuie, nu se poate, e nemaiînchipuit, e o prostie. Dar tu nu mă iubești.
- Chiar de-aș încerca, nu mai știu și nu mai pot să iubesc..
- Eu nu te iubesc, sigur. Mi-e drag Rob, ca nimeni în lume, și totdeauna l-am iubit.
- Ce blestem! Cum să mai dau ochii cu el?
- M-a rugat să-i făgăduiesc să... ce să fac?
- Făgăduiește-i, așa, ca să-i iei o piatră de pe suflet, dar nu-i nevoie să te potrivești.
[...]