În mâna Providenței sunt și jur, îți jur pe veșnicie... O, Doamne, nu... jur veșnică tăcere, dar veșnică uitare, nu.
Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Carlos (1955).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:19:09 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Elisabeta a fost iubirea ta dintâi. A doua să fie Spania!
- Ce bucuroasă voi fi, o, scumpe Carlos, să fac loc acestei noi iubite, mult mai bune.
- Așa voi face. Voi face tot ce-mi ceri. Va fi cum vrei.
- Odată ce tu vrei, sunt hotărât, va fi salvată Flandra!
- În mâna Providenței sunt și jur, îți jur pe veșnicie... O, Doamne, nu... jur veșnică tăcere, dar veșnică uitare, nu.
- Cum pot să cer lui Carlos ceea ce nici eu nu sunt în stare?
- Regele!
- Bănuiala lui ar fi cumplită, dacă te-ar vedea.
- Adio!
- Singură... de ce? De-această grea, de neiertat greșeală, să mi se dea întocmai socoteală!
[...]