Și-apoi, în sufletul femeii mai e ceva sublim, care se-nalță deasupra aparenței și deasupra bârfelii. E virtutea femeiască.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Carlos (1955).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:02:12 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu, nu sunt fericit. Și niciodată nu mi-am dat seama de aceasta, cum îmi dau acum.
- Prințul e bun și nobil, așa l-am cunoscut întotdeauna.
- Eu, însă, l-am mai cunoscut și altfel.
- Ce mi-a luat el, nicio coroană nu este în stare s-o înlocuiască: o vrednică regină.
- Soția mea-i mai bună decât toți...
- Și-apoi, în sufletul femeii mai e ceva sublim, care se-nalță deasupra aparenței și deasupra bârfelii. E virtutea femeiască.
- Da, asta spun și eu. E greu să cazi atât de jos cum, zice-se, a căzut regina.
- Nu se rup așa ușor, cum ar dori să mă convingă ei, acele fine lanțuri ale cinstei.
- Marchize, dumneata îi cunoști pe oameni. De-un om ca dumneata am dus eu lipsă. De-aceea te-am ales.
- Ai stat în fața regelui și n-ai cerut nimica pentru dumneata. Aceasta-i, pentru mine, un lucru nou.
[...]