Vorbești de vremuri care nu mai sunt.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Carlos (1955).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:08:08 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Vă-mbrățișez ca sol al omenirii-ntregi.
- Cu mine plâng la pieptul vostru provinciile Flandrei și vă roagă stăruitor și-adânc să le salvați.
- Această țară nobilă își pune suprema ei speranță în nepotul destoinic al lui Carol Împăratul.
- Ea piere, dacă inima lui uită să bată pentru omenirea-ntreagă.
- Vorbești de vremuri care nu mai sunt.
- Fost-au, oare, dar, numai visuri?
- Mi-i dragă regina. Știu că pasiunea asta e neîngăduită.
- Ce vreau eu, lovește groaznic drepturile tatei, știu.
- Și o iubesc... Pe calea asta, mergi la nebunie ori la eșafod.
- Iubesc fără speranță, pătimaș, cu spaima morții și primejdia vieții, știu asta. Totuși, o iubesc.
[...]