Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:58:07.116 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Numai eu sunt vinovat de moartea Doniei Juana.
- Îngăduiți-mi să vă dau amănunte, senior Don Martin.
- Ajunsei cu bucurie în suflet la mănăstirea San Quirce, ducând scrisoarea pe care m-ai rugat s-o dau Doniei Juana.
- Când i-o întinsei, mi-o smulse din mână și începu s-o citească.
- De trei ori în șir ți-a citit scrisoarea, de la un capăt la altul. Era în culmea fericirii și nu-și credea urechilor...
- Când, deodată, tocmai când socoteam că în sfârșit e salvată, că a înfrânt starea de deznădejde în care se aflase atâta timp, veni o soră să-i anunțe sosirea tatălui ei, furios.
- Bucuria Doniei Juana se preschimbă numai decât în doliul cel mai adânc.
- Și, cum era însărcinată, spaima și surprinderea o doborâră.
- Durerile facerii o cuprinseră și născu înainte de vreme.
- Lăpădă o fetiță, foarte slăbuță, biata copilă. Mai bine că a murit. Avea două capete... Ca cei doi Gili.
- Iar ea, care la primul junghi al durerilor strigase: Dumnezeule, Don Martin!, ajunse să spună pe tină abia când își dădu sufletul.
- Muri. Muri, sărăcuța, ca un pui de găină. Sărăcuța de ea.
- Destul! Destul! Nu mai povesti.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu