Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:30:12.019 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Nu erai entuziasmată de el? Nu-i lăudai chipul?
- Într-adevăr. El nu e om, e un înger.
- Ei bine, iată-l. Spune-i da și vei fi nevasta lui.
- A cui? A celui pe care îl lauzi, a lui Don Gil, care e aici.
- Dumneata? Dumneata, Don Gil?
- Eu.
- Ce mascaradă! Îți jur că e el, în carne și oase.
- Dar are prea multă barbă pentru un Don Gil.
- Vin din Valladolid. Și Don Gil al meu vine tot din Valladolid, dar nu e urât ca dumneata.
- Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.
- În tot Valladolid-ul nu se află, Donia Ines, alt Don Gil decât mine.
- Și-a pierdut mințile! Și-a pierdut mințile, fiica mea. Da.
- N-a mai fost nimeni de față? Ah, da, verișoară-sa. Dar pe unde o fi?
- Da? Mă căutați, senior Don Pedro?
- Da.
- Așa. Ei bine, ce tot îndrugă Ines de un anume Don Gil cu... cu ciorapi verzi?
[...]