Când strada care fusese teatrul celor două dueluri rămăsese pustie, numai un singur om istovit de umblet cade frânt pe piatra fântânei din fața casei Doniei Inies. E Don Martin în blestematu-i costum verde al lui Don Gil.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:25:48.156 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Jos în stradă sunt trei Don Gil!
- Ah! Ajutor! M-a omorât! M-a omorât!
- Hai, ridică-te, Don Juan! Ești doar zgâriat!
- Eu sunt singurul om pe lume care am drepturi asupra Doniei Ines!
- Când ziua se îngâna cu noaptea, zorile prinzând din ce în ce să înroșească cerul...
- Când strada care fusese teatrul celor două dueluri rămăsese pustie, numai un singur om istovit de umblet cade frânt pe piatra fântânei din fața casei Doniei Inies. E Don Martin în blestematu-i costum verde al lui Don Gil.
- Cavalere! Încredințați-mi spada!
- Asasinat? Dar pe cine am omorât eu?
- Acești seniori care se apropie mi-au declarat că...
[...]
