Ce ți-aud urechile, ei, Caramancel?
Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:19:00.639 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- V-am recunoscut după glas. Sunteți Don Gil, cel pe care Donia Ines îl urăște.
- Doar o ființă supranaturală mă poate recunoaște-n întunericul ăsta.
- Nu am nicio îndoială. E sufletul Doniei Juana.
- Dacă te afli aici pentru dragostea Doniei Ines, apăr-o cu spada, senior Don Gil.
- Nu!
- În noaptea asta o să-ți stea capul unde stau ciorapii.
- Ori ești un laș, ori nu meriți dragoste, ori îți scoți sabia, Don Gil. În gardă!
- Ce ți-aud urechile, ei, Caramancel?
- Dar niciunul n-are glăsciorul domnișorului meu.
- Mult mai trebuie să aștept până-ți scoți sabia?
- Nu mă bat cu răposații. De obicei, cei cu care mă bat mor după ce mă bat cu ei, nu înainte.
- Cum vrei să-ți ușurezi trupul de suflet, dacă-ți plimbi sufletul fără trup pe ulițe?
- Ce vrei să spui cu vorbele astea? Poate crezi c-am și murit de frica spadei tale?
[...]