- Don Gil? Și mai cum?
- Nu știu. Dar e cu putință oare să mai fie pe lume și alte persoane cu nume ca ăsta?
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:24:49.564 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Senioria voastră nu e din Madrid? Sunt de neam din Valladolid. De acolo vin.
- Aveți trăsături fine, ca de fată.
- Don Juan! Fă-i, te rog, puțin loc acestui cavaler.
- Donia Clara... Ce zici de tinerelul acesta? Ce simpatic e! Ce frumos! Ce noblețe!
- Vă rog, senior, luați loc. Simt că turbez.
- Dacă senioria voastră e din Valladolid, îl cunoaște probabil pe un anume Don Gil.
- Cum?
- Venit și el nu de mult din același oraș.
- Don Gil? Și mai cum? -Nu știu. Dar e cu putință oare să mai fie pe lume și alte persoane cu nume ca ăsta?
- De ce? Seniora, vi se pare un nume atât de urât?
- E un nume de țăran, nu de cavaler. Parcă e dintr-un cântec de păpușari de bâlci.
- Ei bine, seniora, aflați că și eu mă numesc Don Gil și vă sunt slugă prea plecată.
- Dumneata? Don Gil? Nu, nu se poate.
- Dacă nu vă place numele meu, dați-mi un altul și mă voi boteza din nou, chiar astăzi.
- Cavalere, doamnelor de față puțin le pasă dacă vă numiți Gil sau Bartolomeu, sau Don...
- Așadar, Gil este pretendentul meu. Așa cum arată, nu e rău. Are mustăcioară dulce de tot.
[...]
