Pe patul morții, singură, părăsită, căindu-mă, i-am scris tatei și i-am cerut iertarea supremă și răzbunarea onoarei mele jignite.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:03:59.331 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Eh! Nu mai ești moartă, ești doar muribundă.
- Încearcă să înțelegi, Quintana.
- Moartă de-a binelea pentru Don Martin, dar nu mai muribundă pentru tata.
- Și de ce-i faci rabat tatălui dumitale?
- Pe patul morții, singură, părăsită, căindu-mă, i-am scris tatei și i-am cerut iertarea supremă și răzbunarea onoarei mele jignite.
- Acuma șterge-o, Quintana. Uite că se apropie Donia Clara. Du-te, du-te!
- Don Gil! Ca să vă văd, a trebuit să vin în casa verișoarei mele, Ines.
- Nu s-ar putea să mă întâlnesc în altă parte cu dumneata pentru o zi?
- Ce? Măcar pentru o oră. Nu, dar ce spun eu pentru o oră? Măcar pentru o clipă.
- Cum?
- Am și eu avere și casă ca și Donia Ines și știu și eu să iubesc ca și ea.
- Să iubești? Pe cine? Dacă-i îngăduit să te întreb.
- Pe mine?
- Da.
[...]
