Sporovăiesc pe-ntrecute, mănâncă dulciuri, se cinstesc cu lichior, apoi se ciondănesc cu strășnicie ca să amuțească de îndată ce dau cu ochii de statuia Fecioarei, care-i întâmpină la fiecare colț de stradă.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:43:12.236 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Elvira! De azi înainte sunt sclava ta! Sunt sclava ta!
- Oh! Ah, prostuța! A căzut în cursă.
- Când sunt bărbat, când sunt femeie.
- În grădinile ducelui, Don Gil, aici Donia Elvira.
- Ah, când iubești, ce nu-i cu putință?
- Sporovăiesc pe-ntrecute, mănâncă dulciuri, se cinstesc cu lichior, apoi se ciondănesc cu strășnicie ca să amuțească de îndată ce dau cu ochii de statuia Fecioarei, care-i întâmpină la fiecare colț de stradă.
- Chiar în stradă ți-ai găsit să-mi spui vestea? Ce să fac? Acolo unde v-am găsit, Don Martin.
- Hai să intrăm sub arcadele de colo. E mai puțin zgomot.
- Așadar, spui că ai văzut-o cu ochii tăi, la mănăstire?
- Dacă am văzut-o? Cum te văd și mă vezi. Bătea mătănii la San Quirce.
- E într-o stare evlavioasă rău. Da, se pregătește să-l nască pe Mesia.
- Fiindcă l-a zămislit cu Duhul Sfânt.
- Da, acum e o chestiune de zile. Dacă nu chiar de ore. Leșină mereu. Are dureri de tot soiul.
[...]