Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:59:08.477 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Lăpădă o fetiță, foarte slăbuță, biata copilă. Mai bine că a murit. Avea două capete... Ca cei doi Gili.
- Iar ea, care la primul junghi al durerilor strigase: Dumnezeule, Don Martin!, ajunse să spună pe tină abia când își dădu sufletul.
- Muri. Muri, sărăcuța, ca un pui de găină. Sărăcuța de ea.
- Destul! Destul! Nu mai povesti.
- Vai de capul meu! Prin ce-aș putea oare să-mi spăl păcatul minciunilor pe care le-am turnat?
- Se apropie... Ce să-i faci, Don Martin?
- Sunt cuprins de remușcare, Quintana.
- Tot ce mi s-a întâmplat până acum e desigur urmarea morții Doniei Juana.
- Sufletul ei nevinovat mi se ține tot prin preajmă.
- Sufletul ei știe că o iubesc pe Donia Ines și, ca să se răzbune de tot răul pe care i l-am făcut, își ia înfățișarea de Don Gil.
- Și-mi dă peste cap toate planurile. N-apuc un drum, nu calc pragul unei case, fără să dau de ea, fără să văd mâna ei în tot ce se petrece, dar de văzut, n-ajung s-o văd pe ea niciodată.
- Îmi ia și numele, și scrisorile, și banii, fără s-o pot atinge cu mâna.
- E o nălucă, o stafie, un suflet zbuciumat din purgatoriu care cutreieră lumea ca să se răzbune și să mă vâre și pe mine-n mormânt. Cu siguranță că-i o nălucă!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu