Vai mie! Iată pentru ce nu m-a căutat și-a dispărut ca negura când iese soarele. Nu-mi mai rămân decât ochii ca să pot plânge.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:41:33.263 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Care, descoperind furtul și uneltirea vicleană a vărului său, venea și el să-l denunțe pe vinovat.
- De mine.
- Don Gil de Albornoz? Cel adevărat?
- Da.
- Verzi.
- Ce mult te-a impresionat culoarea ciorapilor lui.
- Da!
- Am soț, Donia Ines. Chiar dacă e necredincios și sunt statornică, deși femeie.
- Vai mie! Iată pentru ce nu m-a căutat și-a dispărut ca negura când iese soarele. Nu-mi mai rămân decât ochii ca să pot plânge.
- Eu pe Don Gil l-am respins. Și voi continua să-l resping, dacă...
- Dacă?
- Dacă tu îl vei respinge pe Don Miguel, arătându-i că-i disprețuiești iubirea.
- Te mai poți îndoi de asta? Cum m-aș putea căsători cu un bărbat care mai are o nevastă?
- Sigur.
- Îi voi scrie, chiar sub ochii tăi, o scrisoare lui Don Gil, în care-i voi ucide orice nădejde.
[...]