Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:53:25.473 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Scrisoarea pe care mi-a adus-o Don Gil era autentică, avea caligrafia lui. Sigur, dacă el a furat-o de la adevăratul Don Gil.
- Ce?
- Don Gil primul, pe care l-am întâlnit.
- Cel cu ciorapii verzi. Pe acela nu-l mai pot uita.
- Ah, și această pasăre măiestră cu pene verzi n-am putea-o vedea și noi?
- Ba da!
- Ar fi trebuit să fie de mult aici, după cât mi-a făgăduit Donia Elvira.
- Spunea că vine în amurg.
- Atunci de ce întârzie?
- Încă n-a asfințit soarele.
- Cerule! Tată, ia privește!
- Vorbeam de Don Gil și iată că Don Gil cu ciorapii verzi a intrat pe ușă.
- Seniora, iertați-mă dacă după prima noastră întâlnire, am zăbovit atâta vreme până a vă trece pragul.
- M-au ținut departe nesiguranța și tulburarea, pricinuite de un impostor care, pentru a obține mâna dumneavoastră, mi-a uzurpat până și numele.
- Nu că nu mi-ar fi fost dor, credeți-mă, căci de când v-am cunoscut n-am făcut altceva decât să mă gândesc la dumneavoastră.
- Știu că nu e așa, dar, adevărate sau nu, primesc scuzele dumneavoastră.
- Senior Gil, vă prezint pe tatăl meu.
- Senior...
- Are nevoie de dumneavoastră pentru a limpezi echivocul născut din furtul scrisorii care vă era adresată.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu