Ce bine e mângâiat de-o adiere... răcorit de vânt...
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Drum fără sfârșit.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:48:06 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- E cu totul altceva, decât să mergi desculț, pe mochetă, nu?
- E-adevărat, ai dreptate. Mersul în picioarele goale e atât de natural.
- Dacă stai și te gândești, ce lucru stupid e încălțămintea!
- Pantofii, ciorapii și tot restul...
- Și mie.
- Ce viață stupidă am dus! Toată ziua du-te-vino, în mașinuțele de tablă...
- Uitasem să mergem pe jos. Și ce plăcut e să mergi pe jos! Să rămâi, așa, în echilibru...
- Nu știam ce-nseamnă echilibrul.
- Ce plăcut e să stai drept, sprijinit pe propriile tale picioare, fără să te miști.
- Ce bine e mângâiat de-o adiere... răcorit de vânt...
- Mă gândeam la avion și m-apucă râsul.
- Păsările zboară, noi suntem făcuți să stăm pe pământ.
- Într-adevăr. Dar nu îmi displace.
- Aici, aerul e curat și e o liniște...
- Înfiorată numai de ciripitul păsărelelor...
- Cântă cu-adevărat, să știi că vocea lor nu e înregistrată.
[...]