Ce senzație plăcută! Picioarele se afundă în pământul moale. Moale și răcoros...
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Drum fără sfârșit.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:46:55 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Un inginer atomist și-o electrotehniciană, singuri, în mijlocul naturii...
- O natură despre care nu știm nimic.
- Suntem singuri, într-o câmpie nemărginită.
- Și în jurul nostru totul este verde.
- Ce faci?
- Îmi scot pantofii. Tu de ce nu ți-i scoți? Îmi scot și ciorapii...
- Ce bine se merge prin iarbă. Ia încearcă și tu... nu, nu așa, cu picioarele goale.
- Ce senzație plăcută! Picioarele se afundă în pământul moale. Moale și răcoros...
- E cu totul altceva, decât să mergi desculț, pe mochetă, nu?
- E-adevărat, ai dreptate. Mersul în picioarele goale e atât de natural.
- Dacă stai și te gândești, ce lucru stupid e încălțămintea!
- Pantofii, ciorapii și tot restul...
- Și mie.
- Ce viață stupidă am dus! Toată ziua du-te-vino, în mașinuțele de tablă...
- Uitasem să mergem pe jos. Și ce plăcut e să mergi pe jos! Să rămâi, așa, în echilibru...
- Nu știam ce-nseamnă echilibrul.
- Ce plăcut e să stai drept, sprijinit pe propriile tale picioare, fără să te miști.
[...]