Să sperăm că nu i-a trăsnit cuiva prin minte să le schimbe locul indicatoarelor. În copilărie, o făceam în mod frecvent ca să-i induc în eroare pe turiști. Dac-ai ști câți cădeau în cursă, ne prăpădeam de răs.
Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Drum fără sfârșit.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:03:39 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Unde s-o plătim? N-ai văzut? Nu era țipenie de controlor, urmă de ghișeu de taxare, nimic.
- Da, așa e. Și totuși am mers minunat pân-aici! Ca-n palmă!
- Iar la capătul drumului se întrezărea ceva minunat.
- Nu-nțeleg ce s-a putut întâmpla.
- Nu cumva ai ieșit de pe șosea?
- Dar cum să ieși de pe autostradă, fără o șosea auxiliară?
- Mergeam liniștit, urmăream toate indicatoarele...
- Să sperăm că nu i-a trăsnit cuiva prin minte să le schimbe locul indicatoarelor. În copilărie, o făceam în mod frecvent ca să-i induc în eroare pe turiști. Dac-ai ști câți cădeau în cursă, ne prăpădeam de răs.
- Astea sunt glume de prost gust.
- Parcă tu în copilărie te distrai citindu-l pe Freud...
- Asemenea glume, în oraș, le mai înțeleg, distanțele sunt mici, dar pe autostradă este o crimă!
- Nu, ce spui tu nu e posibil, există supraveghetori, există controale...
[...]