Suntem mereu grăbiți, mereu în întârziere, ritmul vieții noastre a devenit extenuant, avem prea multe griji, prea multe probleme, datorită cărora ajungem să facem tot ce fac ceilalți.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Drum fără sfârșit.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:19:12 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Toate femeile au exact aceleași reacții.
- Nu, dragă, numai când murim devenim toți la fel. Atâta timp cât suntem în viață, nu.
- Suntem mereu grăbiți, mereu în întârziere, ritmul vieții noastre a devenit extenuant, avem prea multe griji, prea multe probleme, datorită cărora ajungem să facem tot ce fac ceilalți.
- Și, cum nu ne putem pune capul la contribuție, nici nu mai știm cum să-l întrebuințăm!
- Viața noastră e prea organizată, prea plină de exigențe.
- Și, când autostrada se termină, sfârșim cu toții acolo, jos.
- Ce mai încoace și-ncolo? Omul a uitat să trăiască.
- Nu mai știe să aprecieze ce-i frumos pe lume. Natura, de exemplu.
- Uită-te la grupul ăla de arbori de acolo, în depărtare. N-am văzut în viața mea un verde mai intens.
[...]
