Trăim ca și cum ne-am afla pe o autostradă, o mașină după alta, care caută să depășească pe cealaltă, toate îndreptându-se în același sens.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Drum fără sfârșit.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:19:33 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu, dragă, numai când murim devenim toți la fel. Atâta timp cât suntem în viață, nu.
- Și, cum nu ne putem pune capul la contribuție, nici nu mai știm cum să-l întrebuințăm!
- Viața noastră e prea organizată, prea plină de exigențe.
- Trăim ca și cum ne-am afla pe o autostradă, o mașină după alta, care caută să depășească pe cealaltă, toate îndreptându-se în același sens.
- Și, când autostrada se termină, sfârșim cu toții acolo, jos.
- Ce mai încoace și-ncolo? Omul a uitat să trăiască.
- Nu mai știe să aprecieze ce-i frumos pe lume. Natura, de exemplu.
- Uită-te la grupul ăla de arbori de acolo, în depărtare. N-am văzut în viața mea un verde mai intens.
- E o culoare care te destinde.
- Atunci, ce facem? De vreme ce nu ne-am prăbușit în fluviu și n-am fost otrăviți de aerul poluat...
[...]