E destul să te privească cineva: fața ta inexpresivă, peste care anii au trecut și n-au lăsat nicio urmă. Nimic nu te-a atins, nici dragostea, nici suferința, nimic.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Ex (1975).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:57:17 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Iar eu am să răsuflu ușurată când voi pleca de aici.
- Deștept băiat: a scăpat de tine și a economisit și pensia alimentară.
- Dar tu nu poți să-nțelegi acest sentiment. Un sentiment adevărat. Ești incapabilă de afecțiune.
- E destul să te privească cineva: fața ta inexpresivă, peste care anii au trecut și n-au lăsat nicio urmă. Nimic nu te-a atins, nici dragostea, nici suferința, nimic.
- Nu-i adevărat. Eu l-am iubit pe Piero.
- Asta nu e iubire. E ură, numai și numai ură.
- Nu vezi? Nici nu vrea să audă de tine.
- Nu-i adevărat, te-nșeli. Mă iubește, încă, însă orgoliul lui...
- Ah, ce orgoliu? Te-a lăsat fiindcă se-ndrăgostise de alta.
[...]