Scrântelilor nevestei jertfești tu fără milă și propria-ți voință și biata ta copilă?
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Femeile savante (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:33:29 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- M-apucă tremuriciul când zbiară-n capul meu și m-aș vârî oriunde, că-i cruntă ca un zmeu.
- Și totuși, apucată cum e, și acră-amară, silit sunt să-i spun 'scumpo' și 'dulce inimioară'.
- Hai, las-o încurcată! Am să ți-o spun ritos... Nevasta-ți poruncește pentru că ești fricos!
- Te ține-n frâu trufașa și-n urmă ai rămas și-acum te lași prostește să fii purtat de nas.
- Cum? Nu ești tu în stare, văzându-ți înrobirea, să vrei să fii, în fine, bărbat în toată firea?
- S-o faci să se supună și să vorbești cu ea având curaj de-ai spune 'ei, iaca, vreau așa!'
- Scrântelilor nevestei jertfești tu fără milă și propria-ți voință și biata ta copilă?
- Să-ți lași averea unui netot pentru că, cert, îndrugă latinește cinci vorbe și un sfert?
- Un papagal pe care nevastă-ta-l numește un filozof ce joacă științele pe dește.
- Ce-n rimele-i galante nu poate-avea egal, dar care nu-i, cum zis-am, decât un papagal.
- Hai, las-o încurcată! De râs e, de rușine! Și, laș cum ești, nu meriți decât să râd de tine.
- Da, ai dreptate, frate. Așa-i, sunt vinovat! Și iau deci hotărârea să fiu, în sfârșit, bărbat.
[...]