Văzându-se silită, o fată e în stare chiar să-și urască soțul, să-i facă zile-amare.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Femeile savante (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:06:53 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Chiar când privirea voastră se face că nu știe, ardoarea mea e gata să-nfrunte-o veșnicie.
- Nimic nu poate ține avântul meu în loc,și chiar dorința-mi sfântă de-ați pune-o sub obroc...
- Cum să refuz o mamă ce-mi dă tot ajutorul, și-mi încunună astfel pentru vecii amorul?
- Așa voi ști norocul spre mine să-l îndrum... Să fiți a mea e totul, nu mă privește cum.
- Dar știți că-adesea riscul câștigul îl întrece, cu sila când un suflet îl faci să ți se plece...
- Că nu e tocmai bine, ca să v-o spun pe șleau, să vă-nsurați cu mine, deși – cum știți – nu vreau?
- Văzându-se silită, o fată e în stare chiar să-și urască soțul, să-i facă zile-amare.
- Nimic nu schimbă asta. La toate mă aștept. Căci orice risc e gata să-nfrunte-un înțelept.
- Las alteia eu locul, și jur c-am renunțat la cinstea ca vreodată să fiți al meu bărbat.
- Vedem noi de îndată cum o să meargă treaba, căci, precum știți, notarul n-a fost chemat degeaba.
- Ba, ca s-o-nfrunt mai bine, în ciuda ei, aici, aduc și pe Martina în vechiul ei serviciu.
- Frumoasă-i hotărârea de care dai dovadă. Ai grijă ca avântul să nu cumva să-ți cadă.
[...]