Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic Fotograf amator de umor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:28:10 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Uite, îmi dau seama că scaunul acela pe care veșnic îl găsesc lângă ușă împiedică buna circulație a colaboratorilor. Tot o să aflu eu cine îl pune mereu acolo și de ce.
- Toată lumea se împiedică de ușa care nu se deschide cum trebuie și, cum toți merg cu brațele încărcate de mape și dosare, acestea se risipesc pe jos și pierde o mulțime de timp cu adunatul lor.
- Chiar... ar trebui să fac eu un calcul statistic să văd cam cât timp se pierde cu adunatul hârtiilor de pe jos. Da, da, da...
- La serviciu totul merge după program: strict, riguros.
- La ora 8:20 deschid ghișeul. Oricine ar crede, dacă l-aș deschide la 8 fix, că până atunci n-am lucrat nimic, pur și simplu am așteptat să se facă ora 8.
- La ora 12, gustarea.
- Unii mănâncă din sertar sau din dulapul cu dosare. Eu mănânc la vedere. Să observe și cei care au nevoie de mine că, deși mă deranjează, eu tot le răspund la solicitări. Ce-i drept, printre înghițituri, dar le răspund.
- La ora 14 fără 10 închid ghișeul, deși mai e lume afară, dar îl redeschid. Sigur, sunt om și eu, înțeleg, se apropie ora închiderii, dar nu pot să-i refuz pe cei care-au stat la ghișeu până acum.
- Pe urmă, mai rămâne o oră până la 3 când plecăm
- E ora în care-mi pregătesc tot ce-am nevoie pentru a doua zi: cuvintele încrucișate, Micul Șah cu o nouă problemă și lista de telefoane pe care le am de dat - ale mele și comisioanele nevestii.
- În materie de telefon, nu pot rezolva toate într-o singură dimineață, că și ceilalți colegi au și ei nevoie de telefon.
- Un fotograf, în colțul său de lume, un fotograf are acolo anume un ochi vrăjit, prin el privește și-a-ntipărit identic pe hârtie zâmbetul tău pentru o veșnicie, zâmbetul meu, rămân pe o fotografie.
- Iată că un zâmbet azi reînvie ca un vers sau ca o melodie, readuce dintr-o dat' tot ce-am uitat.