Dacă inima d-tale ar fi așa de simțitoare, pe cât chipul și toată ființa îți sunt de fermecătoare, un om care te adoră și ar cuteza să ți-o spună și să te întrebe, ar putea el să spere vreodată a fi fericit? Ptiu! Aoleu!
Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Hatmanul Baltag.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:04:51.424 in versiunea Bandă (1979) a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- De mult te pândeam, jupâne Sotirache. Te-am prins în sfârșit.
- Ce-ai pus acolo? O scrisoare și ce-ai mai pus? Taci! arată scrisoarea!...-Care?
- Pe cea cătră duduca Zulnia... Sotirache, nu umbla cu mofturi. Dă-mi-o numaidecât!
- Nici o vorbă... dă-o degrabă, îți știu eu, meștere Sotirache, meșteșugurile d-tale de mult.
- Ce-ai zis? dă-mi biletul. Așa!
- Prea grațioasei și nobilei domnișoare Zulnia, loco!
- Prea grațioasă și nobilă cuconiță!
- Dacă inima d-tale ar fi așa de simțitoare, pe cât chipul și toată ființa îți sunt de fermecătoare, un om care te adoră și ar cuteza să ți-o spună și să te întrebe, ar putea el să spere vreodată a fi fericit? Ptiu! Aoleu!
- Duduca! Vine duduca Zulnia! Ssst! Hai să ne ascundem colea, după copaci. Hai!
- De când pe dânsul eu l-am văzut, liniștea vieții, ah! am pierdut!
- Ah! lângă dânsul ar fi un trai mai bun, mai dulce decât în rai!
- Cânți, Zulnie, ai? Cânți romanțuri, fată. Ești îndrăgostită, ai?
[...]