Asta visează ei, lăsând tot greul peștelui pe mine.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:10 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Asta se mai poate numi vis? Nu... nu se mai poate numi vis ăsta.
- Și în timpul ăsta, cei doi copii ai mei dorm buștean. Cum pot dormi unii așa?
- Ptiu!
- Dar poate lor le convine: visează marea fără pește.
- Doar apa mării frumoasă, a naibii când te uiți la ea.
- Asta visează ei, lăsând tot greul peștelui pe mine.
- Dacă aș fi pădurar, de la o vreme mi-ar veni în somn numai copaci.
- Ce umbră deasă trebuie să dea un milion de copaci la un loc! Deasă ca mierea.
- Și eu colo, cu capul pe-o rădăcină, să mă tot uit după veverițe.
- Se mișcă năvodul! Ai, să-l scot? Știu eu dacă a sosit momentul?
[...]