De-aia fiecare om trebuie să-și vadă de trebușoara lui. Să privească în cercul său. Și să tacă.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:03:01 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ca un pod peste care trec soldații, toți în același timp: se dărâmă.
- Păi, când se pun și ăștia să treacă!
- Așa e și marea. Intră în rezonanță valul ăsta, intră celălalt. S-ar putea isca o furtună!
- Și când s-ar dărâma toată apa peste noi...
- Zău nu e bine să strige toți odată, cei de pe mare.
- Chiar dacă sunt naufragiați?
- Chiar naufragiații. Să strige toți, dar pe rând.
- Înțeleg, să nu se bage de seamă...
- Altfel s-ar crede că e o jelanie absolută.
- De-aia fiecare om trebuie să-și vadă de trebușoara lui. Să privească în cercul său. Și să tacă.
- Numai că eu trebuie să strig. Să-l chem pe Iona. Ionaaa!
- Nimic.
- Să nu te prind pe-aici, auzi? Nu te mai ține după mine, Iona! De fapt, Iona sunt eu.
- Psst! Să nu afle peștii. De-aia strig, să-i induc în eroare.
- Că Iona n-are noroc și pace.
- Peștii trebuie să creadă că el pescuiește cine știe unde. În altă parte...
[...]