Obișnuiți să doarmă în zgomot de tobe, de glasuri, la prima liniște deschid ochii, atât de larg îi deschid, că intră-n ei iarba și păsările, ca în craterele vulcanilor stinși.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:36:23 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii?
- Tu nu te speria numai din atâta și naște-mă mereu.
- Ne scapă mereu câte ceva în viață, de aceea trebuie să ne naștem mereu.
- Soldaților le scapă, mai ales pacea...
- Obișnuiți să doarmă în zgomot de tobe, de glasuri, la prima liniște deschid ochii, atât de larg îi deschid, că intră-n ei iarba și păsările, ca în craterele vulcanilor stinși.
- Și se suie-n vârful unui fir de iarbă, care-i aruncă afară la gălbenușul ciudatei planete.
- Aș putea să pun biletul în bășica asta.
- O da-o? Mare lucru! Să zică mulțumesc că nu-ncep să-l mănânc pe dinăuntru.
[...]
