Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:42:53 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Așa o fi fost și cutremurul care-a mutat din loc malul unde-și înțepase un cuib gâza aia?
- E mult de-atunci, cum de mi-a venit în minte?
- Sunt ochii mei aceia care mă privesc?
- Ți se pare. Nu e nici o oglindă pe-aproape. Sunt ochi adevărați. Unu, doi, trei, o sută de perechi. Uite, și-n partea cealaltă, și dincolo, și aici.
- Sunt pești în spatele ochilor. Pești vii.
- Puii monstrului mare. Cei nenăscuți, pe care-i purta în pântec. Explozia i-a trezit la viață și acum cresc de spaimă.
- Noaptea e atâta beznă în pădure, încât copacii cresc de spaimă. Ce mari s-au făcut! Vin spre mine cu gurile... Cu gurile... scoase din teacă. Mă mănâncă!
- Strașnic năvod mai am. Vreau să prind cu el acum soarele. Doar atât! Soarele! Și să-l pun la sărat, poate ține mai mult.
- Aerul! Da, ăsta e aer. Să nu-mi spui că și cel dinăuntru a fost aer. Nu, să nu-mi spui mie asta că te iau la palme.
- Numai eu știu ce-am respirat. Eu, și cu nările astea ale mele. Acum încep să se frăgezească și ele. Aici, în larg, la înfrăgezirea nărilor.
- Ia respiră tu acum cum știai să respiri la tinerețe.
- Și tu! Leneșo!
- Aer adevărat. Aer de-al nostru - dens. Că avem munți înalți. Că avem păduri. Că avem mare. Ce mare bogată avem.
- Vreau să respir un pic și cu podul palmei. Lasă, că știu eu ce fac. Puțin ozon pe liniile norocului. Și puțină briză.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu